Vox populi, vox nemini!

Am luat cuvântul acum câteva săptămâni, împreună cu domnul Mihai Togor şi un alt domn la şedinţa Consiliului Local pentru a aduce în discuţe această problemă, dreptul nostru de liberă exprimare, drept susţinut şi de cadrul legislativ în care funcţionează consiliile locale, a fost cât pe ce încălcat , dacă nu ar fi intervenit domnul consilier local prof. univ. dr. Mihai Drecin pentru a supune la vot posibilitatea noastra de a ne spune păsul în faţa celor pe care i-am ales ca să ne reprezinte. Însă asta a fost acum două săptămâni.

Azi, 26 mai, trebuia să aibă loc în Sala Mare a Primăriei, continuarea discuţiei dintre diverşii arhitecţi, urbanişti, ecologi, botanişti, biologi etc. pentru a discuta în continuare problema scuarului în care s-a făcut deja amenajarea peisagistică. A fost anulată printr-un comunicat de presă ce nu purta nici antetul, nici semnătura sau ştampila vreunui funcţionar al Primăriei. Aflând despre această anulare, am participat la conferinţa de presă din cadrul P.E.R. De asemenea, mi s-a adus la cunoştiinţă că echipa PD-L va fi prezentă în Parcul Magnolia pentru a discuta cu locuitorii din zona Rogerius (pe afiş scria faptul că domnul primar interimar Groza doreşte să discute, adică să dialogheze cu noi). Neputând să refuz o asemenea ocazie am decis să mă duc să aflu răspunsul problemelor mele de mediu.

Înafară de simpatiile pe care le am pentru Partidul Ecologist Român, simpatii ce au ca punct de pornire colaborări cu aceştia sau cu membrii diferitelor organizaţii de mediu din oraş, pot spune fără tragere de inimă că nu am nici o culoare politică. De asemenea cred în dialog, şi în soluţii constructive. Cu această ultimă idee în gând am pornit prin puhoiul de oameni prezenţi la manifestarea PDL pentru a putea sta de vorbă cu domnii Mihai Groza şi Mircea Matei. Însă înainte de a ajunge la ei, un tânăr domn, cam de vârsta mea (eu am 21 de ani), cu care nu avusesem până acum plăcerea de a face cunoştinţă se interpune în drumul meu şi îmi spune că i-a plăcut intervenţia mea de la şedinţa CL, şi că sunt binevenit la manifestaţie atâta vreme cât nu am venit să huiduiesc. Stimatul tânăr domn nu mi s-a prezentat, mi-a spus ce a avut de spus şi a plecat după ce a dat mâna cu mine, însă mie personal mi-a părut a fi o tentativă de intimidare.

Am ajuns în sfărşit lângă domnii sus-numiţi, sau mai precis domnul sus-numit, deoarece domnul primar interimar plecase. Am dat mână cu domnul Matei după o abordare respectuoasă, iar când l-am întrebat daca mă ţine minte, a zis „Tu eşti ăla, ecologistul, de la sedinţa de consiliu local.” Eu înţeleg faptul că în momentul de faţă sunt un biet student, dar totuşi presupun ca pot fi categorisit drept mai mult decât „ăla.” Nu pretind ca nimeni să-mi ţină minte numele, spre deosebire de distinşii domni, însă eu sunt o persoană, nu un „ăla”. Am încercat să-i intreb de ce s-a amânat întâlnirea de la Primărie, am primit răspunsuri de genul „nu ştiu, acum sunt în campanie.”; de asemenea mi s-a spus de către domnul Matei că dânsul a plantat mai mult decât a tăiat în oraşul acesta şi că problemele pe care noi, ecologiştii le sesizăm, mai ales cea legată de amenajările peisagistice nu sunt absolut deloc importante. O problemă importantă este cea a salubrizării oraşului. Am întrebat atunci de ce s-a amânat întâlnirea din 15 mai, care a fost promisă presei, pentru a prezenta dacă RER Ecologic îşi îndeplineşte sarcinile sau nu, iar răspunsul a venit din partea unui alt domn(trebuie să fac precizarea că în acest moment prezenţi la discuţie mai erau şi domnii Gavrilă Ghilea, Marcel Tarţa şi Vasile Petruţ) care a spus că nu ne putem aştepta ca să fim întrebaţi în fiecare moment ce vrem (asta e drept, dar în momentul în care Consiliul Local sau municipalitatea acţionează împotriva doleanţelor populaţiei, populaţia are dreptul de a spune „STOP”). Apoi a început batjocura, atât la adresa mea cât şi la adresa cetăţeanului de rând.

Am fost atât de zelos încât am răspuns că reprezint cetăţeanul de rând în momentul în care am fost întrebat totuşi eu ce caut acolo. Am fost luat în derâdere, în ciuda faptului ca le-am reamintit distinşilor domni că în momentul când am luat cuvântul la şedinţa de CL, domnul acela căruia spre marea mea ruşine i-am uitat numele avea cu dânsul ceva peste 3000 de semnături împotriva amenajării peisagistice din centru. Eu făcusem greşeala ca în cadrul discuţiei să umflu numărul de semnături cu 10, şi îmi recunosc greşeala. Domnul Tarţa, care nu a ezitat să-mi ofere toată titulatura sa, mi-a spus că pentru acei 30.000 de oameni ce nu sunt de acord (de fapt 3000, repet, greşeala mea) sigur există 170.000 de locuitori care sunt mulţumiţi de treaba făcută de edili. Am adus în discuţie părerile de pe forumurile online, unde lumea e în proporţie de 99% împotriva acestei acţiuni. Au zis că asta reprezintă doar un segment al populaţiei, cel până la vârsta de 30 de ani, care nu este atât de ponderat în cadrul locuitorilor, sau pe scurt: electoratul nu e important. Am adus în discuţie marşul tăcerii şi aprinderea de lumânări pentru arborii tăiaţi Această manifestare pentru interlocutorii mei se rezuma la un spectacol. Ba mai mult, domnul Petruţ a spus că dacă dânsul ar fi fost Primar, ar fi adus Jandarmeria pe capetele protestatarilor, pentru că aşa ceva „nu se face”. În fine, interlocutorii mei vorbeau despre spectacole patetice, iar când am clasificat şi manifestarea lor tot în acest fel, scuza lor era că dânşii o făceau în perioada de campanie electorală.

Am pornit de acasă cu speranţa naivă că poate totuşi reuşesc să vorbesc cu cineva şi să-mi spun păsul, sau să mi se dea măcar iluzia că sunt ascultat. Mi s-a demonstrat că actuala conducere a oraşului, şi oamenii „anexati” acesteia prin diferite afaceri habar nu au ce înseamnă democraţia. Sunt în stare să-şi bată joc de 200.000 de oameni la fel de uşor cum şi-au bătut joc de mine. Fac promisiuni pe care le ţin doar când le sunt în favoare, calcă peste dreptul nostru la liberă exprimare şi ne tratează de sus. Când ai curajul să prezinţi o problemă reală, te încolţesc câte 4-5, nu îţi dau voie să vorbeşti, şi dacă nu ar fi în perioada electorală, te-ar jigni pe faţă. Când îţi invoci dreptul la liberă exprimare, vine unul şi îţi spune că sunt şi alte metode de a merge la discuţii cu domnul primar, altele decât audienţa (presupun că duc lipsă de caltaboş şi ţuică). Regret doar că nu am avut prezenţa de spirit de a înregistra cu telefonul discuţia mea cu dânşii pentru a putea demonstra că această discuţie a avut loc cu adevărat.

Oare ce i-a deranjat pe distinşii domni la mine? Faptul că nu purtam portocaliu? Ba purtam, modelul de pe tricoul meu avea şi portocaliu pe el. Îmi pare rău, dar nu-mi permit să fac parte din turmă atâta vreme cât Domnul(Fie el Haşem, Dumnezeu, Iehova, Allah etc.) mi-a dat raţionament. Şi nu pot fi cumpărat cu promisiuni goale şi o brichetă. Refuz să cred că ei ne consideră atât. Suntem mai mult de atât.

Îmi vine să mă dezic de statutulde orădean

Uelcăm tu mai naitmer

Ceau, szia, hello, bem vindo, dzen dobre, ohayo gozaimasu, seid wilkommen. Mă numesc Alice Cu Păr, sunt băiet, mi s-a rupt un dinte, am plete(într-o pungă în sertar, dar mai ales în viitor), îs roacher, partidul mă vrea tuns(dar le-am luat-o înainte), am idei care nu sunt kul, sufăr de alergie acută la manele, când deschid gura nu dau drumul găurii negre din cap, îmi place să croşetez sifon într-un bec cu amicul meu Ursul Dănuţ, după care au numit o bere, nu dau cu pietre în geam dacă nu e bicicleta mea şi m-am pierdut. Până recent am crezut că ţara mea de baştină este România o ţară kul, cu oameni kul, o mini-Europă în mijlocul Europei, cu de toate, şi cu oameni de tăte naţiile care mai de care adunate la un loc, trăind fericiţi sub curcubee şi ploi de mană cerească, dar avionul care m-a adus acasă din ţări calde şi urâte, capitaliste, cu ieşire la balta unde s-a scufundat atlantida, sau la mocirla dintre pământuri, unde m-am dus să mă cultiv, că cică pământul e mai fertil, şi vacile daul lapte de soia, sau praf, in funcţie de uger, şi de boala vacii nebune, deci avionul ăla condus de un cimpanzeu, drogat cu informaţie, şi copilotul său, vaca milka pictată roz, căci rozul e noul portocaliu, a aterizat la graniţa ţării unui individ pe nume Papură Vodă, titlu onorific oferit câte unui (sau mai multor) om(omi, sau omuri sau oame, depinde de context) cu (ne)merite . Sunt pierdut, şi am nevoie de ajutorul binevoitorilor ca să-i dau de furcă (sau coasă, sau sapă, nici chiar lopată) locului acestuia care, pe mine, personal, mă sperie. Parcă aş fi într-o lume paralelă. Nu ştiu cine e noul Papură Vodă, poate e un singur om, poate vorbim de fapt de un "păpuriş" colectiv, dar aş vrea sa am o vb cu el, fiindcă sunt tare trist, şi poate el ştie cum să mă trimită acasă, în ţărişoara mea.... dar parcă asta e o altă poveste, bine că nu sunt Dorothy Gale, poate o sa mă accepte dacă mă duc doar eu la el, fără oameni de tinichea, sperietori, dar cred ca nu s-ar supăra dacă i-aş duce nişte lei, preferabili mai in vârstă, şi mai grei. Dar pe Toto îl iau cu mine, şi Dorothy poate să mă pupe-n c*r, fiindcă oricum o să ajungă la închisoare pentru omucidere (deşi tehnic, cotoroanţele alea două, numite nicu şi elena, nu erau oameni, eu nu mă topesc când fac duş, şi deşi corpul meu produce electricitate, nu mă curentez). În orice caz, în acest jurnal de călătorie spre prima budă publică curată şi gratuită, intenţionez să produc pe lângă treaba mare pe alocuri şi un semnal de alarmă(în cel mai rău caz trag apa de la buda sus numită) ca nu cumva şi alţi călători, ajunşi aici cu mine să repete greşelile făcute de subsemnatul. Sper să nu vă simţiti ca acasă, şi să vă căraţi înapoi în viitor, şi să-i oferiţi o sesiune de terapie intensivă tâmpitului care a considerat că familia regală are nevoie de o vacanţă permanentă, să declarăm ţărişoara noastră neutră, şi să începem să exportăm pitici de pe creier în lumea largă. Iar restul e poveste ......